De ce oamenii inteligenți eșuează în viață și cum să eviți să fii unul dintre ei
Încă de când eram copil, mi s-a spus că dacă ești inteligent, viața ta va fi grozavă, iar succesul îți va bate la ușă mai tare decât vecinul ăla stresant care vrea să-ți împrumute bormașina și uită să ți-o mai returneze. Știi exact despre cine vorbesc. Dar ce să vezi? Viața nu prea funcționează așa cum ni s-a zis. Se pare că inteligența nu garantează succesul, fericirea sau împlinirea personală. Dar știi ce garantează, în schimb? Un ego uriaș și o predispoziție spre anxietate existențială.
De ce inteligența te sabotează uneori?
Da, ai citit bine: inteligența poate deveni, în multe cazuri, cel mai mare sabotor al propriei tale vieți. În loc să te propulseze către un drum clar, inteligenta poate să te facă să stai înțepenit în fața unor decizii aparent simple, paralizat de analiza excesivă. Probabil te întrebi: „Cum e posibil?” Simplu. Persoanele inteligente sunt obișnuite să primească multă validare pentru inteligența lor încă din copilărie, lucru care creează o dependență periculoasă de atenție și laudă. Acum, în loc să facă ceva constructiv, aleargă după următoarea doză de confirmare.
Când ești obișnuit ca fiecare acțiune sau decizie să primească validare, începi să te temi să faci greșeli. Și uite așa, stai blocat într-un job care îți secătuiește sufletul sau într-o relație care te lasă rece ca o pizza comandată vineri seara și uitată pe masă până duminică dimineață. Da, știu că sună trist, dar asta e realitatea multora.
Capcana perfecționismului excesiv
Știi care e ironia? Oamenii inteligenți nici măcar nu-și dau seama că perfecționismul lor e ca o cămașă cu două măsuri mai mică: inconfortabilă, ridicolă și total inutilă. În loc să acceptăm că greșeala e parte inevitabilă a procesului de învățare, ne comportăm ca niște manechine dintr-o vitrină – mereu placuți la vedere, dar total incapabili să facem ceva autentic în lumea reală.
Și uite ce fac oamenii normali între timp: încearcă, greșesc, învață, progresează. În timp ce tu stai și analizezi pentru a unsprezecea oară un email nesemnificativ pe care trebuie să-l trimiți șefului, colegul tău mai puțin inteligent deja a finalizat trei proiecte și s-a dus fericit acasă în hanoracul lui sau tricoul personalizat din colecția Imbracaminte personalizata. E deprimant, nu-i așa?
Paradoxul procrastinării inteligente
Ah, procrastinarea – sportul olimpic preferat al geniilor. De ce să faci astăzi ceva ceea ce poți analiza și amâna la nesfârșit până când devine imposibil de terminat? Persoanele inteligente știu că pot să lucreze sub presiune și exact asta fac: lasă toate sarcinile importante până în ultimul moment. Doar că, surpriză-surpriză, asta nu te face să fii productiv pe termen lung. Te face doar anxios.
Problema cu această abordare e că, indiferent cât de strălucitor ești, te vei lovi de burnout, depresie sau anxietate acută. În loc să fii o persoană împlinită și relaxată, devii exact opusul. Știi ce face un om înțelept în schimb? Își programează eficient timpul, își setează limite clare și știe să spună „nu” lucrurilor inutile. Plus că, dacă dai greș, măcar ești liniștit știind că nu te-ai trezit târziu noaptea cu palpitații numai pentru că ai amânat să-ți scrii raportul lunar.
Eșecul care ne încurajează să creștem
Sinceritatea brutală e următoarea: e foarte posibil să dai greș. Și știi ceva? E perfect normal. Oamenii inteligenți tind să evite eșecul cu orice preț, exact pentru că propriul lor ego e dependent de imaginea de perfecțiune. Dar nu așa funcționează lumea. Eșuează des, eșuează repede și ridică-te la fel de rapid. Singurul mod în care înveți să mergi este să cazi de câteva ori în fund. La fel și-n viață.
În loc să te gândești obsesiv la cum să eviți greșeala, învață să accepți că ea face parte din proces. Lasă ego-ul jos două minute și privește momentele de eșec ca oportunități reale și solide pentru a crește ca individ. Sau, mă rog, fă ce vrei – doar să nu te plângi apoi că succesul încă te ocolește ca un șofer de Uber care nu poate găsi adresa corectă.
Cum să acționezi mai inteligent decât inteligența ta
Ai ajuns până aici și te întrebi, probabil: „Ok, domnule Mark, cum naiba fac să nu cad în capcanele astea?” Simplu. Începi prin a te cunoaște și prin a fi sincer ca un contor de electricitate. Este nevoie să înțelegi că inteligența ta nu te definește în totalitate. Mai ai pe lângă ea o grămadă de calități și defecte (mai multe defecte decât îți place să recunoști, dar asta e altă poveste).
- Renunță la nevoia constantă de validare externă și începe să cauți satisfacția internă în ceea ce faci.
- Acceptă că perfecțiunea e o iluzie stupidă inventată pentru a vinde cărți de dezvoltare personală ieftine.
- Lasă-te inspirat de oameni care acționează practic și mai puțin de cei care doar filosofează la nesfârșit.
Și dacă vrei să fii organizat și să arăți profesionist în timp ce eșuezi glorios la început, investește în niște agende si calendare personalizate. Chiar dacă greșești, măcar o faci cu stil.
Fericirea e dincolo de inteligență
În ultimă instanță, inteligența e grozavă, dar nu e nici pe departe suficientă pentru a-ți aduce fericirea. Fericirea vine din lucruri simple, din acțiune continuă, din curajul de a greși, din interacțiuni autentice cu oamenii din jurul tău.
Așa că data viitoare când simți că mintea îți paralizează deciziile și începi să exagerezi cu analysis paralysis, amintește-ți că nu haina face omul inteligent. Uneori, trebuie să ieși și să trăiești, să fii activ, să socializezi liber – și dacă tot ieși, poți s-o faci cu stil, luând cu tine accesorii mișto din categoria Genti rucsace personlizate. Dar serios, ieși afară, trăiește viața și încetează să crezi că inteligența îți este suficientă pentru a obține tot ce vrei.
Gândește mai puțin. Acționează mai mult. Fii mai fericit. Poți să faci asta acum. Nu mai ai nicio scuză. Așa că ce naiba mai aștepți?