Introducere: Eșecul e Prietenul tău Cel Mai Bun (chiar și când te doare)
Hai să vorbim despre un lucru pe care toți îl evităm cu orice preț, dar care inevitabil tot se întâmplă: eșecul. Da, eșecul ăla negru și hidos, pe care-l ascundem sub covorul mândriei până când covorul devine suspect de umflat și ne împiedicăm zilnic de el în drumul spre frigider.
Sinceritatea brutală e specialitatea mea, așa că hai să lămurim un lucru încă de la început: tu ai eșuat. Și nu doar o dată. Ai dat-o-n bară la relații, la joburi, în proiecte personale și, probabil, și atunci când încercai să-ți calculezi bugetul lunar.
Vestea bună? Adevăratul succes vine doar după ce-ți tragi câteva palme vesele de la viață. Problema nu e că eșuezi; problema e ce faci după.
De ce fugim cu disperare de eșec?
Aveam un prieten în facultate care, imediat ce primea o notă sub opt, brusc se transforma într-un soi unic de zombie academic: ochii pierduți în gol, bărbia căzută, suspine tragice și o privire de „mi s-a terminat pizza”. Deseori mă întrebam de ce reacționăm atât de dramatic când ne sfărâmăm așteptările, ca și cum primul rost al omului pe pământ este să evite orice urmă de greșeală.
Realitatea e că suntem obsedați să fim priviți drept supereroi perfecți. Dar apropo, știai că Superman a murit o dată? Batman a fost învins și s-a ridicat din nou și iar din nou. Până și eroii noștri preferați o dau rău de tot în bară uneori. Și crede-mă, tu nu ești nici pe departe vreun Batman. Ești mai degrabă o combinație între Robin și tipi cu superputerea de a mânca patru burgeri într-o oră.
Ce se întâmplă când te sabotezi singur?
Scenariul e mereu același. Îți stabilești un obiectiv glorios (promiți să slăbești, să lansezi o afacere, să scrii o carte, să organizezi cel mai tare eveniment). Apoi, inevitabil, universul spune „muahaha, nu azi prietene!” și îți bagă bățul în roată până îți julesti genunchii moralității tale. Și ce faci tu atunci? Renunți? Iei decizia strategică a unui copil de șase ani și alergi plângând să te ascunzi sub pat? Sau te ridici, îți ștergi praful din genunchi, și te întrebi calm: „Ok, ce am învățat eu din asta?”
Nu eșecul contează, ci cum reacționezi după el
Eșecul e inevitabil. La fel de inevitabil ca și faptul că atunci când intru eu într-un mall fără o listă clară, ajung să ies cu două perechi noi de pantofi și 15 lucruri inutile care arată extrem de cool.
Aici ai de ales: poți face un drăguț salt mortal în victimizare („De ce eu? De ce mereu eu?”) sau poți deveni curios. Prima variantă te face să arăți și să simți ca o pernă veche și moale. A doua varianta, în schimb, te transformă în acel tip enervant de persoană care poate prinde viața de umeri și să o întrebe: „Hei, tu, ce pot învăța de la tine azi?”
Transformând greșelile în superputeri
Oamenii de succes sunt niște oameni obișnuiți care au învățat să vadă frumusețea lecțiilor care vin la pachet cu greșelile lor. Atunci când dai cu nasul de asfaltul realității, primul lucru pe care ar trebui să-l faci nu e să te panichezi și să te prefaci că nu s-a întâmplat, ci să te oprești puțin și să-ți întrebi: „Ce n-a mers? Ce pot face mai bine?”
De exemplu, dacă ai o afacere cool, poate te întrebi cum o poți face mai memorabilă și distinctivă. Te-ai gândit să folosești Imbracaminte personalizata? Sau poate dorești să-ți impresionezi clienții cu niște Genti rucsace personlizate? Vezi? Asta este învățarea activă din eșecuri. Transformându-ți greșelile în oportunități creative.
Cea mai bună formă a succesului: onestitatea față de eșec
Societatea noastră apreciază oamenii perfecționiști, dar adevărul murdar și incomod este că nimeni, și repet – absolut NIMENI – nu este perfect. În spatele tuturor celor pe care îi admiri, se află povești de eșec spectaculoase, momente jenante și vreun episod de plâns sub duș ca într-un videoclip emoționant din anii ’90. Știu asta pentru că, ghici ce? Și eu am fost acolo. Din păcate, fără soundtrack epic.
Acceptarea și recunoașterea sinceră a eșecului te face mai puternic decât oricine care pretinde că nu a eșuat niciodată.
Nu-ți pierde vremurile proaste; valorifică-le!
Sunt oameni care colecționează magneți de frigider sau căni dubioase din stațiuni turistice. Tu ar trebui să colecționezi eșecuri. Adică nu le căuta în mod activ (nu fii ciudat!), dar atunci când vin spre tine, bine ai face să le analizezi. Fă-ți timp să scrii în agende si calendare personalizate ce ai învățat. Și de fiecare dată când întâlnești iar o provocare asemănătoare, deschizi frumos agenda (sau calendarul) și spui cu calm: „Been there, done that!”
Concluzie: Fii prieten cu eșecul și-ți va oferi secretul succesului
Motivul pentru care fugim de eșecurile noastre e adesea același motiv pentru care fugim de propria noastră umbră: pentru că ea dezvăluie o parte întunecată a noastră. Dar în realitate, aceste momente sunt unele dintre cele mai valoroase resurse pe care le avem. Dacă ești dispus să-ți privești eșecul direct în ochi, poți deveni de neoprit.
Așa că data viitoare când ceva se duce naibii, nu te mai panica. Respiră adânc, acceptă că ai dat-o-n bară și întreabă-te sincer ce poți face diferit. Abordează eșecul cu acceptare și curiozitate în loc de teamă și rușine. Se spune că diferența între cei care reușesc și cei care eșuează nu e numărul de greșeli, ci cum reacționează la ele. Eu spun că exact în acel moment inconfortabil, urât și supărător, înveți cu adevărat cine ești și ce contează cu adevărat pentru tine.
Așa că felicitări, dragă cititorule! Ai eșuat și vei continua să eșuezi… dar tocmai asta te face un viitor erou. Gata