Arta Subtilă și Brutală a Organizării Vieții: Cum să-ți Oprești Haosul Cotidian
Să fim sinceri, prieteni. Viețile noastre sunt un haos total. Și dacă ești ca mine (omul care uită să-și plătească facturile, dar n-are nicio problemă să-și amintească melodia stupida care rula într-o reclamă din 1998), chiar ai nevoie de puțină organizare în viață.
Dar hai, calmează-te! Nu încerc să te transform într-un mic soldățel disciplinat care se trezește la 4 AM să joace yoga cu capre și să bea smoothie-uri dubios-verde. Deloc. Îți propun doar să introduci câteva reguli simple care ar putea, culmea, să-ți simplifice enorm existența.
Și dacă metoda mea brutală de sinceritate nu-ți place… bun venit în club! Nu ești obligat să mă crezi. Însă dacă te simți obosit să alergi ca un hamster pe roată și să nu ajungi nicăieri, atunci dă-mi voie să-ți arăt cum să iei frâiele în mână folosind niște strategii simple și eficiente.
Organizarea înseamnă să recunoști că ești dezastruos (și să fii ok cu asta)
Rețeta e simplă și pornește cu o doză sănătoasă de sinceritate brutală: acceptă că ești un dezastru. Da, ai citit corect. În loc să te prefaci că ești acest guru perfect organizat (ceea ce nici măcar guru-ul respectiv nu este), asumă-ți că ai nevoie să îți accepți imperfecțiunile. Acceptarea e eliberatoare. E precum atunci când înveți să înoți: cu cât te zbați mai tare, cu atât te îneci mai repede.
Acceptă-ți lenevia și imperfecțiunile ca parte integrantă din „pachetul” tău personal de calități și defecte. Și nu vorbim aici despre „Iubire de Sine New-Age”, ci despre simplul realism că nimeni nu este perfect. Nici măcar Beyoncé.
E timpul pentru disciplină, aka „a face ce nu vrei să faci”
Disciplina e supraestimată și romanticizată în mod aiurea. Se vinde drept pastilă magică la toate problemele omenirii: „Fii disciplinat și totul va merge ca uns!”
Evident, asta e o prostie colosală. Nu, disciplina nu te face să zbori nici să slăbești peste noapte. Dar disciplina – mă refer la cea autentică și simplă, nu clișee motivaționale – îți dă puterea de a face de 3-4 ori pe zi lucrul pe care chiar nu ai chef să îl faci, dar știi că e necesar.
Da, uneori asta înseamnă să-ți faci patul, să duci gunoiul, să îți ordonezi programul zilnic sau să termine deadline-urile alea stresante înainte să ajungi să te ascunzi sub birou. Disciplina autentică se reduce la formularea: „știu că nu am chef, dar fac asta oricum.”
Vrei să începi de undeva mic și relevant? Ia-ți niște agende si calendare personalizate pentru a-ți nota obiectivele și sarcinile zilnice. Serios acum, există o anumită satisfacție în a bifa o sarcină ca îndeplinită. E ca un mic orgasm al ego-ului tău nerăbdător.
Minimalismul: Nu, nu trebuie să devii un călugăr zen fără mobilă
Aici trebuie să clarificăm ceva: dacă spun „Minimalism”, oamenii își imaginează automat o cameră goală, o canapea ieftină, o masă tristă și în cel mai fericit caz o pernă gri. Dar minimalismul nu este asta. Este doar o simplă tehnică de a reduce haosul și distragerile inutile din viața ta.
Ce trebuie eliminat? Tot ceea ce e inutil pentru tine. Pentru mine, asta înseamnă să-mi dezinstalez aplicații pe care nu le folosesc, să nu mai cumpăr a 8325-a cană cu mesaje motivante și să scap în sfârșit de grămada aia de tricouri pe care oricum nu le port.
Lucrurile de care nu mai ai nevoie sau pe care nu le folosești îți fură energia, timpul și spațiul mental. Deci fă-ți o favoare și eliberează-ți spațiul. Cu ocazia asta poți să profiți pentru a adopta și niște Imbracaminte personalizata care chiar exprimă cine ești tu însuți, în locul tonelor de haine sau lucruri inutile.
Metoda celor 2 minute și cum să trișezi cu stil când vine vorba de procrastinare
Procrastinarea e ca o iubită toxică: te face să te simți bine pe termen scurt, dar te prăbușește pe termen lung. La dracu’, avem atâtea distrageri încât procrastinarea e mai ușoară ca niciodată (mulțumim, internet!). De aceea e important să îți faci propria strategie pentru a te păcăli să fii productiv (gen „fake it till you make it”). Iată metoda inteligentă: Regula celor 2 minute.
Practic, spune-ți că vei lucra doar 2 minute la sarcina pe care o tot amâni. Sună simplu, nu? Și exact asta e ideea. Pentru că în mod magic, după ce începi acele „doar două minute” te trezești că faci treaba vreo oră sau două. De ce? Pentru că problema ta nu este cu munca în sine, ci cu începutul. Iar această regulă te păcălește să te apuci.
La fel de simplu, poți să încerci să investești într-o geantă sau un rucsac practic și simplu în care să ai permanent ce îți trebuie la îndemână. Eu mi-am luat Genti rucsace personalizate în care-mi pun de dimineața lucrurile necesare și nu mai pierd timpul bolborosind dimineața haotic în fața ușii.
Îngrijirea personală nu înseamnă mindfulness trendy bullshit
Îmi pare rău să rapid bula, dar îngrijirea personală nu înseamnă poze cu lumânări parfumate și postări Instagram despre cum meditezi. Este despre a te cunoaște și a-ți respecta limitele personale.
E despre a învăța să spui „nu” atunci când chiar nu mai poți înghiți alt task de la colegul tău cel prea leneș. E despre a-ți seta un timp personal zilnic în care nu te atingi de telefon, email și social media. Este „singur-time-ul” tău sfânt, unic și inviolabil.
Și fii sincer cu tine: dacă spațiul tău personal înseamnă să deschizi Netflix-ul și să te uiți șase ore în pijama, go ahead, omule! Pentru mine, îngrijirea personală a devenit să recunosc ce-mi place cu adevărat să fac și să nu mai accept bullshit social despre ce „ar trebui” să fac.
Puțin haos este inevitabil – acceptă-l!
La finalul zilei, scopul tău nu ar trebui să fie viața perfect organizată și robotizată. În schimb, învață să gestionezi haosul inevitabil cu grație și umor. Să controlezi ceea ce poți și să accepți ceea ce nu poți controla. Așa că, respiră adânc, îmbracă-te cu ceva comod și personalizat, ia-ți agenda ta perfectă și îmbrățișează frumusețea haosului cotidian. Până la urmă, viața este prea scurtă ca să fie luată atât de în serios.