De ce îți sabotezi singur succesul și cum să încetezi să o mai faci (în sfârșit)
Hai să fim sinceri. Viața nu e mereu un picnic cu unicorn și curcubee. Uneori e ca o cafea rece lăsată pe birou de ieri, pe care totuși o bei pentru că ești prea leneș să-ți faci alta. Și poate cea mai frustrantă parte e atunci când îți dai seama că, de fapt, tu ești propria ta barieră în calea fericirii și succesului. Știu, sună a slogan motivațional exasperant, dar rămâi puțin cu mine – chiar o să discutăm chestii utile.
În primul rând, felicitări! Faptul că îți dai seama că te autosabotezi e primul pas către a nu o mai face. Problema este că majoritatea dintre noi suntem campioni mondiali la autoboicotare și nici măcar nu ne dăm seama. Vezi tu, creierul este păcătos de bun la a inventa scuze pentru prostiile pe care le face.
Cum să devii expert în autosabotaj (fără prea mult efort)
Să zicem că-ți propui să începi să mergi la sală. În primul rând, investești într-o grămadă de îmbrăcăminte personalizată super-cool, pentru că, evident, nu te poți antrena fără să arăți fabulos, nu-i așa? Și apoi… ei bine, apoi faci exact nimic. Cel mult ieși la alergare o singură dată, postezi un selfie transpirat pe Instagram și apoi îți revii rapid la viața ta sedentară.
Partea tragică e că, în tot acest timp, tu chiar crezi că faci progrese, pentru că „ai investit bani în echipament”. Și uite așa, devii campion mondial la aruncat bani pe geam. Felicitări, meriți o medalie!
Scuzele tale sunt mai bune decât ale mele
Dacă ar exista Jocurile Olimpice ale scuzelor, mulți dintre noi ar bate recorduri mondiale. „Nu pot să merg la sală azi pentru că am avut o zi grea la muncă”, „E prea frig afară să ies la alergat”, „Azi e miercuri și în mod tradițional miercurea mănânc gogoși și trag de timp pe Instagram”. Serios, oamenii au construit rachete și au zburat pe altă planetă, iar tu nu poți să traversezi strada să ajungi la sală sau să deschizi o pagină de carte?
Să fim sinceri: oricât de bune ar fi scuzele tale, ele sunt doar o metodă prin care te ascunzi de adevăruri incomode despre tine însuți. Pentru că e mult, mult mai confortabil să te uiți la Netflix decât să-ți confrunți propriile frici și insecurități.
Pericolul zonei de confort (și de ce Netflix nu e prietenul tău)
Zona de confort este acel loc minunat și pufos în care visele mor lent și sigur. Ești tu, canapeaua, snacks-urile și încă o serie care îți mănâncă viața bucățică cu bucățică. Sigur, poate te simți excelent pe moment, dar e ca un credit bancar – vine factura în cele din urmă și e naiba de scumpă.
Zona de confort îți promite că ești în siguranță, dar siguranța aceea e o minciună convenabilă pe care ți-o spui. Ești atât de ocupat să nu îți asumi riscuri, încât te trezești într-o bună zi și îți dai seama că tot ce-ai realizat e să bifezi câteva zeci de angajați de la Netflix mai bogați. Ce palpitant!
Patru moduri prin care îți autosabotezi viața și cum să le depășești
Hai să analizăm puțin cum se manifestă acest autosabotaj în viața ta reală și ce naiba poți face să ieși din cercul acesta vicios.
1. Perfecționismul care te paralizează
Știi bine despre ce vorbesc. Aștepți momentul perfect pentru absolut orice. Momentul perfect să-ți începi afacerea, să începi dieta, să ieși la alergat sau să propui o întâlnire persoanei drăguțe care stă la două mese de tine în cafenea.
Ce ai de făcut: Înțelege că perfecțiunea e ca Moș Crăciun – simpatică în teorie, dar, din păcate, nu există. Dacă aștepți momentul perfect, vei aștepta până când vei semăna cu bunica mea când joacă bridge în căminul de bătrâni: frustrată, confuză și puțin nervoasă pe viața care a trecut. Așa că fă odată primul pas. Imperfect, stupid și ciudat – dar fă-l azi!
2. Impostorașul din oglindă
Ah, celebrul sindrom al impostorului, care afectează cam… pe toată lumea. Chiar și Beyoncé a recunoscut că uneori se simte așa. Se pare că dezvoltarea personală și încrederea în sine sunt lucruri complicate, chiar și pentru reginele pop.
Soluția e simplă: amintește-ți că toți oamenii de succes sunt la fel de pierduți ca tine. Doar că ei au hotărât să facă ceva, indiferent cât de inconfortabil le era.
3. Procrastinarea cronică
Amanarea devine un stil de viață atunci când ești expert în autosabotare. Practic, ai transformat „fac mâine” într-o mantra religioasă pe care o respecți fanatic.
Ce poți face? Începe simplu: definește clar lucrurile cu adevărat importante pentru tine și apoi fă-le primele pe listă. Crede-mă, nimeni vreodată nu a zis pe patul de moarte: „Da, regret că nu am terminat să văd toate serialele de pe Netflix.”
4. Obsesia auto-critică
Sunt convins că ai deja diploma de master în autosabotaj aici. Nimeni nu te critică la fel de aspru cum o faci tu.
E timpul să înțelegi următorul lucru: n-ai nevoie să fii perfect ca să ai dreptul să fii fericit. Dă-ți voie să greșești, să fii mediocru, să fii uman.
Învață să-ți cari singur rucsacul (la propriu și la figurat)
Știi acele genți și rucsacuri personalizate în care îți îndeși toate problemele emoționale și le târăști după tine peste tot, ca un fel de accesoriu toxic? Veste bună: nu ești obligat să le porți după tine permanent. Ai dreptul să scoți câteva greutăți inutile din rucsac. Viața e destul de grea oricum.
Creează-ți obiceiul de a renunța la lucrurile care nu îți folosesc. Fii selectiv cu ce duci cu tine.
În loc de concluzie: crează-ți propria ta definiție a succesului (și noteaz-o într-o agendă)
Serios acum, vezi ce am făcut acolo? (Hint: da, aici e momentul să investești în niște agende și calendare personalizate). În sfârșit, învață să definești ce înseamnă succesul pentru tine personal, nu pentru mama ta, nu pentru Instagram și nici măcar pentru oricine altcineva. Doar tu decizi ce contează pentru tine și ce nu.
Așa că nu-ți mai autosabota viața. Iar dacă o faci, măcar asumă-ți că ești responsabil pentru propriul dezastru. Și apoi schimbă ceva. Începând de azi. Da, azi!