Nimănui nu-i pasă de scuzele tale. Serios.
Permite-mi să încep brutal: absolut nimeni nu dă doi bani pe scuzele tale. Nici măcar pisica ta. În special pisica ta—cu siguranță, ea ar prefera să-i dai mâncare decât să-i explici de ce ești atât de deprimat astăzi încât nu te-ai ridicat să-i deschizi conserva.
Motivul simplu este acesta: oamenii vor rezultate. Trăim într-un spațiu și timp unde fiecare dintre noi luptă deliberat sau accidental împotriva uitării și mediocrității. Și hai să fim sinceri— nimeni nu vrea să fie pe patul de moarte regretând că a petrecut majoritatea timpului privind meme-uri pe internet sau plângându-se de salariul lor și încercând să impresioneze oameni care nu îi plac oricum.
Tot ceea ce contează în viață implică asumarea responsabilității personale
Să-ți asumi responsabilitatea nu înseamnă să te învinovățești pentru tot răul din lume—dacă ai făcut deja asta, atunci relaxează-te și bea un cocktail. Asumarea responsabilității înseamnă să înțelegi și să accepți că indiferent ce ți se întâmplă, este responsabilitatea ta să alegi cum să reacționezi.
Și da, lumea este nedreaptă. Dar am o veste șocantă pentru tine—natura, universul, și planeta însăși sunt complet indiferente față de sentimentele tale delicate și sensibilitățile tale interioare. Știu, ai citit probabil în cărți inspiraționale că universul conspiră în favoarea ta—dar permite-mi să fiu nemiloasă voce a rațiunii: universului nu-i pasă.
Dacă îți dorești realmente schimbare în viața ta, primul pas constă în asumarea responsabilității complete pentru absolut tot ceea ce faci, crezi și simți. Iar când faci asta, se produce o chestie magică (nu unicorn-curcubeu magică, ci mai degrabă Bruce Willis-dur-ca-nucile magică)—devii cu adevărat liber.
Nu ești special. Și asta e minunat!
Probabil una dintre cele mai mari greșeli pe care le facem ca societate modernă e să le spunem tuturor că „ești super special”. Sincer să fiu, nu cred că avem nevoie să fim speciali. Nu avem nici un motiv să fim. Geniul vieții stă în faptul că ea este extraordinar de simplă și ordinară în mare măsură. Acceptarea propriei mediocrități este primul pas înspre măreție (orice ar însemna asta pentru tine, bineînțeles).
Ai nevoie să-ți dai seama rapid că nimeni nu-ți datorează nimic. Nu ești îndreptățit la nimic. Și asta în sine este extraordinar de eliberator. Pentru că atunci când realizezi asta, vei înceta să mai cauți fericirea în validarea externă.
Validarea externă nu e decât junk food emoțional
Tu știi exact despre ce vorbesc: about the likes, shares și toate acele „aprecieri” digitale care îți dau un hormon rapid de fericire pentru un minut sau două, dar apoi te lasă obosit, gol și trist, încercând mereu să primești mai mult și să devii și mai strident pentru atenție, precum un junkie disperat ce aleargă după satisfacția următorului hit.
Validarea asta e ca junk food emoțional. Tu chiar crezi că dacă te apreciez pentru tricoul tău cu glume sarcastice ești special pentru mine și contezi cu adevărat? Hai să fim serioși—dacă vrei cu adevărat ceva de calitate, ceva personalizat și durabil, poate că ar trebui să încerci niște Imbracaminte personalizata, pentru că hainele tale banale de pe raft nu te vor face mai valoros ca om niciodată.
Ai grijă unde îți consumi energia, pentru că nu ești nemuritor
Aud des oameni spunând „nu am timp” ca scuză la fiecare lucru semnificativ pe care nu îl fac. Dar spun asta în timp ce petrec zilnic 4-5 ore la televizor, Netflix sau scrollând pe telefon. Știai că viața medie durează aproximativ 4.000 săptămâni? Da, ai auzit bine. Și nu primești nicio săptămână înapoi.
Ceea ce înseamnă că trebuie să investești conștient timpul și energia ta. Cu alte cuvinte: prioritizează-ți alegerile. Știi ce vei regreta pe patul de moarte? Nu că nu ai văzut toate sezoanele din „Game of Thrones” în a patra ta vizionare. Vei regreta că nu ți-ai urmat pasiunile, că nu ai spus mai des „te iubesc” persoanelor dragi sau că nu ai călătorit cu un rucsac în spate prin întreaga lume.
Și apropo, dacă ești pe punctul de a face asta, recomand niște Genti rucsace personalizate. Măcar să o faci cu stil și să pășești în afara zonei tale de confort cu prestanță.
Fericirea nu este un scop în sine. E rezultatul secundar.
Toată treaba asta cu urmărirea obsesivă a fericirii ne face mai stresați decât ghinionistul de hamster prins într-o roată. Știi de ce e greu să devii fericit atunci când îți stabilești ca scop suprem fericirea? Pentru că fericirea nu e ceva după care alergi. E rezultatul secundar al unei vieți trăite decent și autentic, în acord cu valorile tale.
Presiunea constantă de a fi mereu fericit, mereu zâmbitor și mereu pozitiv e ca un papagal beat care repetă obsesiv același cuvânt fără sens. Uneori pur și simplu viața e grea, iar tu meriți permisiunea de a fi nefericit din când în când. Nu poți scăpa de durere și dificultăți—dar poți alege pentru ce să merite să lupți și să suferi.
Notează-ți dracului scopurile și prioritățile
Serios, oamenii care notează lucruri sunt pur și simplu superiori. De ce? Pentru că memoria ta e jalnică, iar viața este complicată. Să-ți folosești creierul pentru a păstra informatii specifice e ca și cum ai folosi Ferrari-ul ca suport pentru gunoi. Ah, și apropo, dacă ai nevoie de ceva pentru a-ți nota obiectivele într-un mod elegant și hotărât— încearcă niște agende si calendare personalizate.
Nu există rețete magice pentru succes sau fericire
Internetul e plin de oamenii care vând fericirea ca pe o pastilă rapidă: „10 pași simpli către succes”, „5 tehnici secrete”, „3 obiceiuri ale miliardarilor”. După cum ai realizat probabil deja, sunt prostii. Succesul și fericirea sunt rezultatul unui proces care poate fi dureros, complicat și uneori haotic.
Dar adevărata frumusețe stă în această luptă continuă de a găsi lucruri pentru care merită să luptăm și să suferim. Asta transformă existența noastră, în mod paradoxal, într-o experiență semnificativă și bogată.
Așadar, dragul meu cititor, ridică-te de pe canapea, pune telefonul jos (după ce ai terminat acest articol, evident) și asumă-ți viața cu responsabilitate brutală și sinceră. Fără scuze. Fără bullshit, pentru că meriți mai mult.